Arboretumul Simeria


Arboretumul Simeria este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip dendrologic și peisagistic), situată în județul Hunedoara, pe teritoriul administrativ al orașului Simeria. Rezervația naturală (numită colocvial și Parcul Dendrologic Simeria) cuprinde cea mai veche și valoroasă colecție de plante exotice și autohtone din România, cu peste 200 de taxoni, într-un ansamblu peisagistic deosebit. Rezervația se întinde pe o suprafață de 70 ha, clasându-se astfel pe locul 3 în Europa și pe locul 11 în lume conform Encyclopædia Britannica. Actuala rezervație a fost la origine un parc care împrejmuia în 1700 Castelului Gyulay (mai târziu numit Castelul Ocskay). Rezervația se află la periferia orașului Simeria, la 10 km est de municipiul Deva, iar accesul se face din DN 7, urmând strada 1 Decembrie până la capăt (cca. 2 km), colț cu Str. Biscaria Numarul 1.

1. Importanta Arboretumului

Arboretumul Simeria constituie una dintre cele mai valoroase, mai vechi si mai pitoresti colectii de plante lemnoase din tara noastra.

Intemeiat de peste doua secole in urma, prin amenajarea si introducerea succesiva de specii exotice intr-o padure naturala de lunca, el a fost imbogatit intre anii 1956-1964 cu noi specii, refacut si sistematizat dupa un plan de cultura care se aplica cu consecventa.

11b

Arboretumul prezinta o deosebita importanta botanica, forestiera, piesagistica, didactica si social-culturala.

Importanta sa botanica e data de bogatia colectiei de plante lemnoase cultivate aici, printre care numeroase specii rare (rasinoase, magnolii, bambusi) sau unice, nesemnalate in alte puncte din tara.

2b

(Aspect al terasei in vecinatatea cladirii. Foto: St. Radu.)

Din punct de vedere forestier arboretumul constituie un vechi centru de aclimatizare si experimentatie forestiera. Varsta inaintata a multor exemplare si grupe, ca si dimensiunile exceptionale permit formularea prin cercetari a unor concluzii utile privind productivitatea si cerintele ecologice ale unor specii valoroase, indicate a fi extinse in cultura forestiera din tara noastra, in vederea ridicarii productivitatii padurilor. Arboretumul constituie de asemenea o pretioasa sursa de seminte si a devenit in ultimii ani, prin extinderea pepinierelor experimentale, un important centru de producere si difuzare a puietilor exotici – forestieri sau decorativi – apartinand unui mare numar de specii.

3b

(Un colt de rozarium. Foto: St. Radu.)

Valoarea peisagistica este data de diversitatea si originalitatea peisajelor specifice stilului natural in care arboretumul a fost creat si se dezvolta. Din acest punct de vedere el este considerat drept cel mai reusit parc din tara si se poate constitui pentru artistii plastici o inepuizabila sursa de inspiratie.

5b

(Colt gospodaresc. Foto: St. Radu.)

Cunoasterea arboretumului si a vegetatiei lui prin excursii de studiu este folosita cu randament in instruirea elevilor si studentilor, pentru insusirea disciplinelor botanice, forestiere si horticole, imprimand colectiei un deosebit rol didactic.

9b

(Vedere spre ceainaria japoneza. Foto: St. Radu.)

Importanta sa social-culturala decurge din faptul ca arboretumul constituie pentru populatia din localitate si imprejurimi un cautat loc de excursii si odihna. Oamenii muncii veniti uneori de la foarte mari departari pot cunoaste aici, intr-un cadru pitoresc, reconfortant si instructiv, frumusetile nebanuite ale naturii.

1a

2. Istoricul si perspectivele de dezvoltare

Prin istoria lui de peste doua secole si jumatate, arboretumul Simeria se situeaza printre cele mai vechi parcuri forestiere din tara noastra. Acest trecut indelungat – mentionat in diferite documentare si confirmat de dimensiunile si varstele exceptionale ale vegetatiei spontane sau introduse – ii ridica si mai mult valoarea stiintifico-arhitecturala, conferita de raritatea plantelor cultivate, de diversitatea si intinderea suprafetei ce ocupa, si de succesiunea peisajelor.

Arboretumul a fost creat la inceputul secolului al XVIII-lea prin amenajarea zavoaielor naturale din lunca Muresului in padure de agrement.

Pana la nationalizare (1948) el a constituit proprietate particulara.

8b

(Vegetatia din jurul lacurilor din parcela. Foto: St. Radu.)

Amenajarile succesive continuate cu perseverenta si pasiune au constat mai ales in deschideri de mici poieni, extrageri de arbori nevalorosi, plantatii cu exotice decorative sau forestiere la adapostul vegetatiei naturale si diferite constructii. Din pacate, in afara lucrarilor indicate in bibliografie, nu se mai pastreaza alte documente scrise despre parc si nici planurile lui vechi. Ele ar fi putut furniza informatii deosebit de pretioase privitoare la etapele de realizare si la arhitectii consultati, precum si la provenienta certa a materialului folosit.

Se mentioneaza doua manuscrise datand din 1763 si respectiv 1860 in care se indica in primul – existenta unei alei de castani (Aesculus hippocastanum L.) de la izvoare spre centrul parcului, alee disparuta ulterior, iar cel de al doilea se precizeaza perioada primelor culturi de salcam (jumatatea a doua a sec. XVIII), cele mai vechi din tara, ai caror urmasi mai vietuiesc si azi.

Aceste indicatii, ca si incercarile ulterioare de cultura cu alte numeroase specii, ne indreptatesc sa consideram, in plus, arboretumul Simeria si drept unul dintre cele mai vechi centre de experimentatie forestiera, de aclimatizare si de cultura a speciilor exotice in tara noastra. 

6b

(Peisaj de iarna. Foto: St. Radu.)

Arboretumul a cunoscut alternativ perioade de dezvoltare sau de regres, determinate de conditiile istorico-economice. 

Astfel, ca padure de agrement el beneficiaza de o ingrijire intensiva la inceputul secolului sec. XIX, cand se construieste si cladirea principala, in stil clasic cu coloane toscane; cladirea fiind grav avariata in 1848, sufera cateva renovari ulterioare.

Dupa 1848, intretinerea parcului, cate desi nu cuprindea raritati dendrologice era destul de pitoresc, aproape se sisteaza. Lucrarile de refacere sunt reluate cu multa amploare dupa 1879 cand se refac constructiile din parc (cladirea, izvoarele, bazinele) si dupa planuri precise incepe introducerea a numeroase specii originare din Extremul Orient si America de Nord, dintre care cele sensibile au disparut ulterior.

Inainte si dupa primul razboi mondial, se urmareste aclimatizarea in parc a unor specii rare, de interes forestier si decorativ, realizarea unui ansamblu arhitectural cat mai reusit, precum si valorificarea semintelor si producerea de puieti decorativi. Un catalog de puieti, publicat in anii 1928-1930, cuprinde 54 de denumiri de plante lemnoase in afara trandafirilor si plantelor perene, desi pepinierele existente atunci in parcelele 17,23 si 30 aveau o suprafata redusa (0,5 ha total).

Dupa cum am amintit, intretinerea parcului aproape ca se sisteaza intre anii 1848-1870, ca si in perioada primului razboi mondial, cand suprafata lui se reduce prin defrisarea unei portiuni de cca. 25 ha padure-parc situata in partea de nord-est intre raul Mures, actualul hotar nordic si drumul Biscaria-Uroi.

Parcul a mai fost lipsit de lucrari de ingrijire in perioada ultimului razboi. La aceste incercari grele trebuie adaugate si calamitatile ce s-au abatut asupra lui: inundatiile din 1912 si 1932, bombardamentele germane din 1944, uscarea rasinoaselor in urma secetelor din anii 1946-1947 si 1950-1951, doboraturile provocate la ienuparul de Virginia de zapada moale din 1958, uscarea in masa a ulmilor, datorita grafiozei inceputa in acelasi an, furtunile din august 1960 si februarie 1962 si gerurile neobisnuit de grele din iarna 1962-1963.

12b

(La iesirea din Arboretum. Foto: St. Radu.)

In conditiile create de regimul democrat-popular parcul Simeria devine pentru prima data accesibil maselor largi. Tinand seama de importanta si valoarea sa, s-au luat imediat masuri de ocrotire care sa inlature prejudicierea sau folosinta lui necorespunzatoare.

La propunerea Comisiei Monumentelor Naturii din Academia R.P.R. parcul dendrologic Simeria este ocrotit de lege ca monument al naturii in baza H.C.M. nr. 518/1954. In 1967 el devine baza materiala a Statiunii experimentale INCEF Simeria.

Acordand o mare atentie refacerii acestei valoroase rezervatii dendrologice, statiunea a initiat in ultimii ani numeroase lucrari: plantatii masive, operatii de igiena, ameliorari peisagistice, refacerea bazinelor si a coltului zoologic, diferite constructii decorative si utilitare, imprejmuirea completa a perimetrului, constructia unor sere moderne etc.

13b

(O parte din complexul de sere. Foto: T. Lupas)

S-au luat de asemenea masuri eficiente de ocrotire si chiar multiplicare a plantelor rare amenintate sa dispara. In pepinierele anexe create pe o suprafata de 5 ha se produc insemnate cantati de puieti exotici selectionati, apartinand unui numar mare de specii (peste 120), in afara loturilor de colectie. Acesti puieti sunt destinati pentru nevoile arboretumului, lucrarile experimentale efectuate de statiune, sau difuzarii in intreaga tara. Asortimentul de puieti prezentat de Statiunea Simeria la Expozitia Internationala de Horticultura a tarilor socialiste, organizata in 1961 la Erfurt (Germania) a obtinut trei medalii de argint, confirmand astfel utilitatea si nivelul acestor pepiniere.

4b

(Intrare in pepiniera. Foto: St. Radu.)

Prin reluarea schimbului de seminte cu strainatatea s-a putut realiza intr-un timp record dublarea numarului de specii cultivate in arboretum. Toate aceste lucrari de refacere si experimentatie forestiera imprima vechiului parc dendrologic din Simeria caracterul unei colectii moderne, sporindu-i totodata valoarea peisagistica.

10b

(Loc de odihna. Foto: St. Radu.)

In ultimii ani arboretumul cunoaste o meritata si crescanda popularitate fiind tot mai des vizitat de oaspeti si specialisti din tara si strainatate, de elevi si studenti si mai ales de mii de oameni ai muncii, care ii apreciaza unanim valoarea si frumusetile reinnoite.

Arboretumul Simeria a fost inclus printre obiectivele turistice de importanta republicana, devenind astfel accesibil unui numar si mai mare de vizitatori din tara si de peste hotare. 

Perspectivele de dezvoltare ale arboretumului sunt precizate intr-un judicios plan de cultura elaborat inca din anul 1959 in cadrul Institului de cercetari forestiere.

Tinand seama de importanta stiintifica si peisagera a arboretumului acest plan stabileste urmatoarele obiective pentru lucrarile experimentale si de intretinere pe care institutul le efectueaza cu consecventa prin Statiunea experimentala Simeria:

a) Intretinerea si ameliorarea peisajelor, dupa principiile stilului peisager, in primul rand prin inlocuirea exemplarelor varstnice disparute in decursul timpului, introducerea de arbusti decorativi, plante perene si alte lucrari corespunzatoare;

b) Realizarea, prin schimburi cu unitati similare de peste hotare, a unei colectii stiintifice cat mai bogate si introducerea de noi specii de arbori si arbusti dupa criterii ecologice si peisagere. Legaturile stiintifice si schimburile intense de seminte practicate an de an cu un mare numar de gradini botanice si institutii stiintifice din toate colturile sistematice. Aceste schimburi sunt inlesnite de publicarea anuala a unui catalog de seminte si puieti oferiti pentru schimb de catre statiunea experimentala.

c) Infiintarea de mici arborete din specii lemnoase autohtone si exotice a caror cultura forestiera da in conditiile noastre rezultate bune. Dispunerea teritoriala a acestei colectii de arbore trebuie sa nu afecteze nici pe viitor stilul peisager si aspectul specific al arboretumului.

d) Multiplicarea in pepinierele anexe a speciilor forestiere si ornamentale valoroase pentru nevoi proprii si pentru difuzare in intreaga tara.
Reconstructia socialista si infrumusetarea continua a oraselor si satelor patriei noastre reclama cantitati sporite de material saditor ornamental, bine selectionat, rezistent si cat mai variat. In acest sens se impune utilizarea integrala a sursei de seminte si butasi pe care o ofera arboretumul.

e) Amplificarea cercetarilor stiintifice privind aclimatizarea, cultura si selectia speciilor lemnoase exotice, utilizarea lor in economia forestiera si in zone verzi.
Infaptuirea acestor obiective impune intarirea actualei baze tehnico-materiale si, in primul rand, afectarea unor suprafete adecvate pentru extinderea arboretumului si pepinierelor, amenajarea unor spatii cu apa, constructii noi etc.

3. Pozitia geografica si asezarea

Arboretumul Simeria este situat in dreptul localitatii cu acelasi nume, pe malul stang al raului Mures.

El este deservit de gara Simeria – important nod de cale ferata – de soseaua nationala Sebes-Deva, toate aflate la distanta de cca. 1 km.

Localitatile mai importante din vecinatate sunt: Hunedoara – la 18 km spre sud, Deva – la 10 km spre vest si Orastie – la 16 m spre est.

Asezarea. Arboretumul Simeria se gaseste in lunca Muresului, care formeaza aici o vale larga, protejata la nord, in imediata apropiere, de lantul muntilor Metaliferi din Carpatii Apuseni, spre sud de Muntii de Poiana Rusca, Retezat si Surianu, iar la vest de cateva defilee din zona de jonctiune a Carpatilor Meridionali si Apuseni. La est, valea Muresului ramane deschisa spre podisul Transilvaniei, cu care comunica.

7b

(Malul Muresului. Foto: I. Horvath.)

Arboretumul ocupa mai ales lunca propriu-zisa si, in mai mica masura, o fasie din terasa secundara, situata la aproape 14 m deasupra luncii.

Formata in urma deplasarii lente a Muresului spre nord, lunca are la baza aluviuni cuaternate, nisipoase, care uneori alterneaza cu strate de pietris. Din punctul de vedere al zonelor componente atat plaja cat si grindul de langa albie sunt foarte inguste si putin dezvoltate, cea mai mare parte constituind-o lunca centrala cu usoare denivelari (1-1,5 m), si cateva mici depresiuni, dispuse in forma de evantai.

Apa freatica apare la 3-5 m adancime. Legatura intre terasa si lunca este facuta de un versant cu inclinare variabila, pe alocuri repede, cu orientare nordica. La baza versantului apar o serie de izvoare cu debit mic, dar constant, care sunt captate in bazine.

Terasa secundara se gaseste la o altitudine de circa 200 m deasupra nivelului marii, este aproximativ plana, cu apa freatica la 14 m. In apropierea limitei sudice, arboretumul e strabatut de un curs artificial de apa-canalul Strei.

Suprafata totala a arboretumului este de 70 ha.

_MG_7450-1

4. Conditii climatice

Arboretumul se incadreaza in sectorul de clima continental-moderata, tinutul climei de dealuri, specific podisului Transilvaniei, iar dupa clasificatia Koppen in provincia climatica Dfbx.

In graficele 2 si 3 si in tabelul 1 sunt redate, valorile principalilor factori climatici si variatia lor lunara, dupa inregistrarile facute in perioada 1896-1955 la Statiunea meteorologica Deva.

Temperatura medie anuala de 10 grade Celsius, cu amplitudinea anuala de 22,7 grade Celsius, cantitatea suficienta de precipitatii ce cad in sezonul de vegetatie (415 mm) si absenta unor minime prea coborate favorizeaza dezvoltarea vegetatiei lemnoase provenind din climatele similare. Cele doua anotimpuri opuse sunt caracterizate astfel: iernile scurte, reci si cu putina zapada, iar verile umede si calde, dar lipsite de calduri excesive. Cele mai frecvente vanturi bat din directia NV si au o tarie mijlocie. Datele meteorologice mentionate mai sus (dupa statiunea Deva) trebuie insa corectate pentru Simeria datorita conditiilor orografice diferite ale celor doua localitati apropiate. Avand o asezare mult mai adapostita, Deva beneficiaza de precipitatii abudente, fiind totodata mult ferita de vanturile si curentii reci ce se scurg in lungul vaii Muresului dinspre est (iarna) sau vest (vara) si care afecteaza intent arboretumul. Acesti curenti reci in timpul iernii sau uscati primavara, ca si durata redusa a stratului de zapada s-au dovedit factori limitativi in aclimatizarea unor specii foarte sensibile (Eucalyptus, Cedrus, Cupressus etc.), in cuprinsul arboretumului si rolul lor negativ nu poate fi diminuat decat prin utilizarea adapostului lateral oferit de vegetatia spontana inalta, prin masuri intense agrotehnice sau de protectie, cum si prin folosirea judicioasa a conditiilor micro-stationale.

In aceasta directie se considera ca parcelele 9 si 10, fiind adapostite de catre versant si de vegetatia vecina si beneficiind de o umiditate mai ridicata datorita spatiilor cu apa, ofera conditii mai bune speciilor sensibile. Totodata, mentinerea unor unicate si specii sensibile in colectia Simeria nu trebuie atribuita numai blandetei climei, acest lucru reiesind clar si din interpretarea datelor climatice aratate in tabelul 1.

Factorii climatici, ca si cei edafici, prezinta diferentieri sensibile in cuprinsul arboretumului, determinand existenta unei intregi game de microstatiuni, cu rezultante ecologice diferite pentru vegetatia lemnoasa.

De aceea in lucrarile de aclimatizare a aparut necesitatea studierii climatului si microclimatului din arboretum si a alegerii cu mult discernamant a locurilor de plantare.

In capitolul precedent s-au enumerat cateva efecte negative provocate vegetatiei lemnoase de catre valorile extreme ale unor factori climatici.

Astfel, uscarea masiva a rasinoaselor, inregistrata in special pe terasa in anii secetosi 1946-1947 si 1950, trebuie corelata in primul rand cu urmatoarele date meteorologice care subliniaza deficitul de precipitatii si umiditate din acesti ani (tabelul 2).

Deosebit de periculoase pentru culturile tinere de rasinoase pot fi zapezile moi, care cad uneori la finele iernii. Astfel, zapezile moi din februarie 1958 cazute dupa ploi abundente au produs doborituri masive in plantatiile dese de ienupar de Virginia, neparcurse la timp cu rarituri.

Furtuna insotita de grindina din 24 august 1960, ca si vijelia din 3 februarie 1962 au produs numeroase dezradacinari si rupturi, mai ales la exemplarele cu coroane largi si cu inradacinare superficiala, crescute pe soluri crude (stejar, nuc comun, pin).

Iarna deosebit de grea din 1962/1963, cu temperaturi coborate in decursul unei perioade indelungate, in care chiar minima absoluta inregistratata in ultimii 50 de ani a fost depasita la data de 24 ianuarie 1963 cand s-au inregistrat -31,6 grade Celsius fata de -24 grade Celsius, a avut consecinte grele pentru vegetatia arboretumului.

_MG_7451-1   _MG_7452-1

5. Conditii pedologice

Arboretumul se incadreaza in zona solurilor de lunca formate pe aluviuni recente, din cuaternar. In mod frecvent in lunca propriu-zisa predomina soluri de tip aluvionar de lunca veche, rar inundabila, aflate in diferite stadii de evolutie, iar pe terasa si pe versant soluri de tip brun.

In functie de vechimea si textura aluviunilor, de usoarele denivelari, de adancimea apei freatice si de vegetatie, solurile prezinta diferentieri sensibile. Astfel, suprafetele mai ridicate sunt formate din material aluvionar mai grosier, pe care au rezultat soluri usoare, nisipoase pana la nisipo-lutoase, putin evoluate si de fertilitate mai redusa, datorita in primul rand umiditatii scazute. In micile depresiuni, cu depuneri de aluviuni fine s-au format soluri umede bogate in humus si fertile, de textura nisipo-lutoasa, pana la luto-nisipoasa.

Tipurile de sol mai reprezentative sunt: aluviunile crude cu inceput de solidificare, solurile aluvionare crude, solurile brune crude si cele brune.

6. Vegetatia naturala

Desi modificata in decursul timpului prin interventia omului si faramitata de poieni si alei, vegetatia lemnoasa spontana se mentine virguros in lunca propriu-zisa. Ea constituie scheletul rezervatiei dendrologice, la adapostul careia grupele sau solitarii introdusi au gasit conditii favorabile de dezvoltare, alcatuind impreuna asociatii floristice si peisaje originale.

Datorita fertilitatii solului, vegetatia lemnoasa s-a dezvoltat luxuriant, alcatuind pe o suprafata restransa o gama interesanta de tipuri de padure, de productivitate medie si ridicata.

7. Valoarea peisagistica

Arboretumul este realizat in stil peisager (neregulat, englez sau romantic), caracteristic perioadei in care a fost infiintat (jumatatea sec. al XVIII-lea). Adoptarea acestui stil a fost conditionata, desigur si de existenta initiala a unei vegetatii forestiere viguroase pe teritoriul respectiv de care s-a tinut seama cu prilejul amenajarilor ulterioare.

Arboretumul Simeria este considerat unanim de catre specilisti drept cel mai frumos parc al tarii noastre. Valoarea lui peisagera este determinata in ansamblu de prezenta multor elemente proprii parcurilor celebre: relieful variat, spatiile cu apa, vegetatia naturala viguroasa (pe alocuri gigantica) in care se incadreaza magistral cea introdusa de om, nenumaratele puncte de perspectiva, compozitiile interesante si originale, poienile numeroase – toate imbinate intr-un ansamblu unitar, dinamic si permanent nou in decursul celor patru anotimpuri.

69

(Foto: Marian Lucian)

Din pacate, din punctul de vedere peisager arboretumul nu a fost studiat pana acum. De aceea in randurile ce urmeaza se incearca o scurta analiza a acestor elemente.

Varietatea reliefului o imprima trecerea de pe o terasa secundara, plana, prin versantul destul de abrupt, strabatut de mai multe alei de inclinari diferite, in lunca propriu-zisa, presarata si ea cu mici depresiuni si denivelari de natura aluvionara. Aceasta diversitate de forme exclude de la bun inceput monotonia unui relief uniform, distribuie spatiul in nenumarate elemente componente deschizand perspective curprinzatoare si nebanuite.

36

(Foto: Marian Lucian)

Spatiile cu apa, ca element compozitional de mare efect, favorizeaza de asemenea parcul prin vecinatatea domoala si larga a Muresului pe mai mult de o treime din perimentrul sau, prin cursul ingust si romantic al canalului Strei, ca si prin sirul de izvoare de la baza versantului, cumulate intr-un lant de lacuri (bazine), discret conturate – minunate oglinzi pentru vegetatia din jur. Daca la acestea s-ar adauga prin amenajari corespunzatoare si depresiunea din centrul arboretumului (parcela 48), efectul spatiilor cu apa ar fi si mai mare.

Vegetatia lemnoasa viguros dezvoltata, dispusa de cele mai multe ori etajat si cu numeroase desisuri de nepatruns, ne ofera o gama intreaga de aspecte: zavoaie de plopisuri cu trunchiurile acoperite de iedera sau vita urcatoare, arborete strambe de lunca cu aspect de padure salbatica, plantatii batrane de salcam strabatute de alei serpuite, dumbravi rarire, ulmete viguroase, solitari giganti cu forme expresive (plopi, ulmi, stejari, platani), care invioreaza peisajul. La aceasta se adauga trecerile imperceptibile la grupurile pure de rasinoase, interesante prin structura si combinatiile lor cromatice, ce contrasteaza cu foioasele, integrandu-se totusi armonios in unitatea peisajului, sau arbori si arbusti decorativi cu inflorire abundenta, ce danteleaza marginile de masiv si dau rezervatiei gratia si eleganta gradinilor chino-japoneze. Formele de vegetatie regulate si contururile usor simetrice se mentin numai in preajma cladirii, la intrarea in arboretum, unde, ca si pe terasa predomina vegetatia cultivata si cea de colectie, facandu-se trecerea pe nesimtite peste canalul Strei in padurea naturala, ca in parcurile forestiere tipice.

18

(Foto: Marian Lucian)

Punctele de perspectiva mai interesante si cu mai multe planuri in adancime sunt destul de numeroase si repartizate aproape uniform pe tot cuprinsul arboretumului.

Originalitatea compozitiei este data in primul rand de asociatiile interesante de plante din diferite zone geografice, de utilizarea arborilor si arbustilor exotici cu forme si culori deosebite, dar mai ales cu o inflorire abundenta primavara, in amestec ponderat (nu monoton si nici pestrit) cu elementele severe si viguroase ale vegetatiei spontane. La acestea trebuie adaugata alternanta grupurilor intunecate de rasinoase (predominante pe terasa si sub versant si dispersate in lunca) cu cele deschise alcatuite din foioase, ca si succesiunea poienilor insorite si desisurilor intunecate ce le marginesc, spre care duc poteci si alei discrete, brodate cu grupuri de flori perene.

Spatiile libere, insumand aproximativ o patrime din suprafata arboretumului, sunt mai frecvente dincolo de canalul Strei si pun in valoare grupuri de rasinoase, sau solitari cu port caracteristic sau cu diferite forme decorative naturale (netopiare): porturi columnare, globuloase sau pendente, care decoreaza si completeaza peisajul natural in limitele permise de stil, fara a-i da o nota de artificialitate.

Plantatiile tinere maresc ponderea spatiilor libere, permit deschiderea unor perspective largi si contribuie la indepartarea orizontului, creand planuri intermediare.

88

(Foto: Marian Lucian)

Elementele de constructie ornamentala sau utilitara (stancile, monumentul, podetele, mesele si lanternele de piatra, bancile de lemn, ca si coltul zoologic – cu fazani decorativi, pauni si capre – ceainaria japoneza, casuta pazei sau fantanile) se pierd in cadrul natural, fara a-l artificializa.

Reteaua de alei usor curbate, trasata in parcelele 18-50 (numai in anul 1952-53) valorifica deplin varietatea de aspecte, jocurile de lumina si umbra, si vegetatia dispusa fata de ele in mai multe planuri (plante perene, arbusti, arbori de marimea a II-a, arbori de marimea I). Ele fac trecerea de la zone uscate si insorite spre colturile umbrite, chiar racoroase si umede (ex. sub fagi), prezentand la tot pasul elemente de supriza.

Succesiunea aspectelor in decursul anotimpurilor este intr-adevar uimitoare si numai cunoasterea ei temeinica poate duce la intelegerea si pretuirea deplina a frumusetii arboretumului.

34

(Foto: Marian Lucian)

Primavara aduce o bogatie de flori si culori. Mai grabiti decat toti, intrecandu-se cu ghioceii, alunul si aninul isi deschid florile minuscule, ca un timid preludiu al apropiatei desteptari la viata, al primaverii anuntate de catre florile galbene de corn si forsitia cea gratioasa acum si modesta in restul anului, de florile aurii de ciubotica cucului din poieni, sau rosul in diferite tonuri al gutuiului japonez. In timp ce arborii mici n-au infrunzit, cand ramurile lor sunt inca negre si cenusiul iernii trecute inca mai staruie in peisaj, dupa jumatatea lui martie magnoliile incep sa-si deschida florile lor mari, marmoreene (M. denudata), cu parfum fin (M. kobus), sau de culoare roz (M. soulangiana). Numarul impresionant al speciilor si exemplarelor de magnolia, nemaintalnit in tara noastra, cu inflorirea lor abundenta si eleganta, sporeste considerabil frumusetea arboretumului si lasa asupra vizitatorilor din acest anotimp impresii de neuitat.

99

(Foto: Marian Lucian)

In acest timp plantele isi deschid frunzele si incep sa creasca vertiginos, gazonul crud din poieni se smaltuieste cu flori roze de brebenei, cu toporasi sau <>. Maiul soseste cu miresmele prunilor, merilor si ciresilor incarcati de flori, cu rozul influorescentelor mari si bogate ale ciresului japonez. Rand pe rand infloresc castanii, asemenea unor uriase candelabre, calinul <>, Kerria cu florile duble galbene, salcamul galben, calinul obisnuit, malinul alb, varietatile de liliac cu nenumaratele lor nuante, Xanthoceras-ul cu paniculele mari albe, arborele Iudei cu florile violacee prinse direct pe ramuri, bujorii mari si catina cu florile marunte.

76

(Foto: Marian Lucian)

Arboretumul inverzit devine din nou un rai al pasarelelor. Rasinoasele au inflorit si ele aproape pe neobservate ca si merisorul. Doar zumzetul de albine din boschetele de Buxus si norisorii de polen starniti de usoare adieri de vant in tufele de tisa sau ienupar, ori florile mici rosii de molid tradeaza si aici sezonul nuntilor. Lor le urmeaza paducelul cu florile albe, dracila puternic mirositoare, Deutzia care-si apleaca lujerii subtiri sub greutatea ciorchinilor de flori albe rivalizand cu lamaitele inmiresmate. Infloresc apoi si arborii mai inalti: salcioara cu flori discrete dar suav parfumate, catalpa si tulipierul, magnoliile arborescente cu flori mari si rare (M. tripetala, M. obovata), salcamii cu flori albe sau roze (R. neomexicana), ori Paulownia, cu gratioase flori liliachii. In acest timp lujerii noi de bambus cresc aproape vazand cu ochii, pentru a forma pana in toamna desisuri de jungla inalte de peste 5 m. Tot acum incep sa infloreasca si varietatile de trandafiri din rozarium, care tin pana toamna tarziu. Yucca se incarca cu clopotei albi, apar florile de Sophora si cele de tei.

62

(Foto: Marian Lucian)

Astfel a sosit tot pe nesimtite si vara! Ierburile au umplut de mult poienile cu florile lor numeroase, dar anonime. Locul padurii stravezii il iau desisurile de nepatruns chiar pentru privire, iar soarele fierbinte te indeamna sa cauti umbra racoroasa a fagilor sau a arborilor cu frunze mari. Nuferii albi si roz impodobesc oglinda apei cu nestemate ca din basme.

30

(Foto: Marian Lucian)

Acum peisajul nu se mai schimba de la o zi la alta, iar florile s-au imputinat simtitor. Frumusetea arborilor o dau acum frunzele de culori si forme diferite, nuantele atat de numeroase ale verdelui diferitelor rasinoase: verdele intunecat al molidului, verdele auriu al tuiei, cel crud-deschis al pinului strob, cel argintiu al chiparosului de California, al pinului de Himalaia sau al criptomeriei.

Dar inflorirea tarzie a Hibiscus-ului, a trandafirilor, ca si paniculele de Koelreuteria vestesc tot mai mult aparitia fructelor si apropierea toamnei.

Cel de-al treilea anotimp, anotimpul fructelor si frunzelor colorate, isi va incepe in curand domnia.

Plesnesc incet capsulele de Buxus improscand seminte mici, negre; se rosesc <> de Magnolia acuminata, si cu primele adieri mai aspre arborele de pluta-sol al indepartatului Amur – isi coloreaza palid frunzele vestind toamna, impreuna cu rosul purpuriu al vitei canadiene, catarate pe trunchiuri. Ruginesc frunzele nucilor comuni si ale magnoliilor, capata nuante placute de galben-pastel frunzisul nucului american, ca si al speciilor de Carya si Cercidiphyllum cu parfumul lui de cofetarie, se inrosesc salbele, iar tulipierul pare o imensa torta. Inainte de a le cadea acele in Strei, chiparosii de balta devin si ei purpurii ca si stejarii americani cu rosul lor aprins. Artarii americani imprumuta de la o zi la alta nuante rare galbene-portocalii.

555

(Foto: Marian Lucian)

Ce simfonie a culorilor! Ce minunat preludiu pentru caderea triata a frunzelor sub picaturile ploilor mohorate! Cate nuante de galben, roz sau rosu-aprins nu se succed aici in cateva saptamani, mai ales cand brumele intarzie si toamna evolueaza treptat.

59

(Foto: Marian Lucian)

Curand frunzele s-au scuturat invesmantand aleile cu un covor fosnitor si in locul lor fructele de gladita fosnesc metalic si singuratic. Gutuile japoneze degaja un parfum neobisnuit, cad nucile mari americane cu invelisul patat si carnos, tremura in vant capsulele prelungi ale catalpei, se coc la primele brume fructele de Diospyros, in urma drupele gustoase, cu aroma de lichior ale Cephalotaxus-ului. Multe rasinoase (pinul strob, bradul, tuia) si-au scuturat conurile de seminte in timp ce alte specii se scutura acum, peste primele zapezi (chiparosul de balta, tulipierul).

17

(Foto: Marian Lucian)

Incepe sezonul rasinoaselor si al speciilor cu frunze permanent verzi, al brazilor si molizilor, pinilor si ienuperilor, carora, ca si merisorului, nici nu le mai pasa de venirea iernii, care era cat pe-aici sa prinda Hamamelis-ul inflorit!

Zapada se cerne pe pamantul negru si pe acest fond imaculat habitusul caracteristic fiecarei specii, cu liniile si culorile lui, devine tot mai evident. Pe deasupra sufla vantul, dar la adapostul vegetatiei din parc e liniste. Natura doarme fara a fi saracit in forme si culori. In lipsa florilor si frunzelor, trunchiurile arborilor schiteaza tablouri noi: album candid al mesteacanului sau plopilor, rosul pinului silvestru, galbenul platanilor si alte nenumarate culori si nuante se amesteca in ceata plumburie.

In asteptarea soarelui inviorator din februarie, veveritele s-au ascuns, iar bambusul si alte plante sensibile dorm sub invelisul protector de frunze pe care li l-a pregatit omul.

——————————————————————–

ARBORETUMUL SIMERIA 

GHID-ALBUM

Ing. St. Radu & Ing. A. Hulea

1964

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s